Întrebări care se întreabă de ce au apărut…


Poate că totul e făcut cu un scop pe lume..sau nu e?
poate că dincolo de munţi e un ocean şi poate că dincolo de ocean este un alt munte  ..îmi vei putea spune vreodată ?
Cât de des se scutură salcâmii? Cât de des îmi schimb părerea ?
De ce o acţiune instinctuală distruge lucrări de mii de timpi?
Cum poate să fie ceva plăcut şi dureros în acelaşi timp ? cum de limita dintre dulce şi amar e atât de subţire ?
Uneori mă pierd în non-sens  şi pribegesc zile în şir …şi alte ori la fel …nu găsesc templul în care să intru ,   caut şi nu ştiu ce , găsesc şi nu ştiu la ce îmi trebuie ..adun ,arunc şi plec din nou , un loc aş vrea . E ciudat .. când am aripi, caut pe sub pământ …iar când am gheare încerc să ating cerul.
Indicatoare de destin nu sunt?
am cerut o cărare,  dar am primit o lume .
am cerut o persoană,  dar am primit o lume.
De ce atunci când ceri puţin primeşti mai mult şi când ceri mai mult primeşti puţin?

Există exemple de oameni ? sau oamenii sunt unici, deci nu pot fi urmaţi?
Poţi să îmi garantezi fericirea ? pot  eu să garantez că ….
O sa înfloreasă la anu  castanul?
Cum de un lucru bun vine înfăşurat în rău ?
De ce trebuie să spargi nuca pentru a  ajunge la miez?
De ce trebuie să îmi mărturisesc păcatul ? Şi de ce lui?
Cât de des se scutură salcâmii….De ce clipim , de ce respirăm , de ce vorbim  şi ne vorbim?
cÂT COSTă  o clipă de fericie ? dar una de necaz? oricum ce contează ..sunt doar clipe ..clipiri , clipire , au fost.
Se joacă mai tare frunza  în vânt decât tine când auzi vibraţia omului drag?
De ce folosim auzul  şi nu auzim?
De ce folosim ochii şi nu vedem? şi restul …toate sunt reduse la funcţii strict lumeşti , atât de crud ..de cru…de d
Apucăm se ne citim cartea vreodată ? apucăm să îi mai facem vreo corectură ?
Cât aşteptăm şi cine ne aşteaptă?
Cum poate un om sa devină de piatră?
Cum poate un om să devină de lut? …cum poate să devină omul mai mult?
Priviri se pierd spre nicăieri şi gânduri spre niciunde ….Există oare lucru mai complicat decât gândirea şi mai inutil ca nemurirea?

Viata din sport

Pe fiecare dintre noi, cand eram mici parinti ne vedeau fie artisti, fie cantareti sau sportivi, si tot ce se poate ca la fel vom proceda si noi cu copii nostri. Toti ne gandim sa ne dam copii la cat mai multe activitati extrascolare, pentru a descoperi un talent ascuns al acestuia sau o abilitate catre: pictura, balet, gimanstica, karate, muzica sau altele. Greseala pe care o facem este ca nici unul din noi nu se gandeste in acel moment ce inseamna pentru copil cultivarea unui astfel de talent.

                Sa luam ca si exemplu viata din sport. Sa presupunem ca, copilul nostu este foarte talentat la sport si are toate premizele sa practice sportul respectiv la nivel de performanta. Pentru a putea face acest lucru, in primul rand talentul ar trebui descoperit cat mai devreme pentru a putea fi dezvoltat pana la potentialul maxim. Dar ce inseamna pentru copil acet lucru? Cred ca in prima etapa va fi motivat, pentru ca laudele si succesele obtinute din activitate il vor face sa se simta bine si bun in ceea ce face. La o varta foarte frageda cel mai probabil nu va constientiza ca el de fapt munceste in loc sa se joace, in loc sa se bucure de jocurile copilarie impreuna cu ceilalti copii, dar cu cat va deveni mai mare si sacrificiile vor creste, si se va trezi intr-o lume unde se imparte intre scoala, orele de exercitiu si cantonamente, ramanadu-i foarte putin timp pentru el, pentru a fi copil.

                Va spun lucrurile de sus mai mult ca o meditatie, pentru ca va spun sincer ca nu stiu care ar fi decizia mea daca as descoperi ca, copilul meu are un talent care merita dezvoltat. Cred ca este o decizie foarte dificila si o responsabilitate foarte mare sa hotarasti daca sa sacrifici sau nu copilaria copilului tau.

Scuze…


Poţi să fii complet în lipsa celui drag?
Erau doi la început ,Domnişoara şi El …Erau dieriţi , erau îndrăgostiţi. Aveau ca templu o grădină , o gradină de roze .  Răsuflări , suspine , sărutări şi atingeri ..toate se simţeau în acea grădină .Nu exista timp , erau atingeri , nu existau alţii , erau doar ei .Probabil ca o răzbunare a destinului, el fu răpit de soartă şi dus în locuri străine….desi venise lângă ea .. era atât de departe…Aşa începea sfârşitul?
Domnişoara îl aştepta totuşi zilnic în grădina de roze. Dar cu timpul grădina începu să se usuce , devenea tristă şi parcă sărată . Păsările care-i ţineau de urât Domnişoarei până la venirea lui, au plecat ….a rămas singură într-o umbră de culoare . Ar fi vrut să fie o un strop de ploaie , sa cadă pe sol şi să fie absorbită de roze , să se usuce o dată cu grădina …Dar nu se putea ….
Seca de lacrimi, el o vedea şi nu avea ce-i face ….îi simţea durerea şi suferinţa…ar fi vrut să îi fie gând să-i spună să-l uite , ar fi vrut să fie furtună să distrugă grădina…dar nu putea …
Se puseră în genunchi amândoi şi începură să plângă ..şi printr-o enigmă, lacrimile li se împleticeau,stropii de ploaie şi lacrimile, deveneau pârâuri ce izvorau din suflet …unele învolburate ce izvorau din sufletul fetei , altele liniştite şi calme ce izvorau din sufletul băiatului….Pentru o clipă s-au simţit din nou , a fost o secundă , sau mai puţin,  dar fata înţelesese parcă mai mult decât misterele universului, Înţelesese …
Se ridică şi plecă din gradină …plecă din acele locuri pentru un an . Când se întoarse găsi grădina uscată dar parcă mai frumoasă . O mai hărţuiau unele amintiri ..dar trecu peste …clădi un palat în acel loc , cu o grădină interioară , grădina uscată … În afara palatului făcuse o gradină de vis , cu flori din mii de soiuri ,cu arbori şi fântâni… Deveni Domnă …..şi se mută de la palat ..lăsându-l în grija slujnicelor ….Dar în fiecare săptămână venea la palat şi luă câte o petală de roză , pe care şi-o punea în medalion …vroia să îi încălzească cineva inima …..Trecură anii făr’ de ştire ..grădina se împuţina în flori …..Şi se ajunse la ultima petală …Doamna o lua şi la sfârşitul săptămâii, după terminarea ritualui, se stinse dar se stinse cu un zâmbet pe faţă cei trăda viaţa sufletului , se stinse cu petala în mână….
Trebuia să trăiască o viaţă fără sufletul ei pereche …..a ales o viaţă alături de un fără suflet , a ales viaţa care îi arăta cât de mult îi lipseşte ce-a pierdut , dar asteptarea s-a sfârşit şi cei doi au acum altă grădină , altă grădină   de roze ….

Cele 3 râuri

Ca să fii om-suflet se spune că trebuie să bei şi să foloseşti apă din trei râuri… dar ce cele mai multe ori oamenii nu beau de niciunde, lasă să li se usuce floarea sufletului.. mare păcat, mare…
..nu e uşor să găseşti cele 3 râuri.
Primul e mereu în faţa ta, când ţii ochii deschişi, dar nu-l poţi simţi, nu-l poţi bea fiind prea ocupat să-l prinzi…  el fuge, se ascunde.
Al doilea e ascuns bine printre pietre şi nisip. Uneori e amar, alteori secat… depinde de emoţii… doar fericirile puternice îl fac să izvorască din piatră seacă, tristeţile însă îl seacă sau îl amărăsc.
Al treilea râu, e printre nori, un râu pe care-l vezi închizând ochii.. îl auzi îi auzi furia şi îi simţi caracterul imprevizibil, poate fi lin sau învolburat. Nici pe el nu-l poţi prinde.
În mod ciudat nu toţi oamenii au nevoie de apa râurilor pentru floarea sufletului lor, aceştia şi-au transformat floarea-sufletului într-una deşertică.. obişnuită cu puţină apă… apă ce provine din ploile aduse de el sau de ea când vine sau când pleacă… oamenii aceştia au intrat în criză de apă, nu-şi pot găsi propria sursă.. se agaţă ca un parazit de fiecare strop dat de o altă persoană sau beau din apa celul de-al doilea râu, din parte amară a lui..
Să spunem ca am gasit râurile, am aflat cine sunt… dar cum le folosim? Din care bem prima oara? În care ne scăldăm, în care ne oglindim? Credeai că parte cea grea a fost să găseşti râurile? Te-ai înşelat urmează alte întrebari, alte enigme pe care trebuie să le dezlegi, eşti într-un cerc din care doar o singură persoană te poate scoate… şi nu e pământeană… e riscul pe care l-ai ales pornind spre râurile tale…
Se spune că poţi defini un om în funcţie de proporţia de apă din care bea cel mai mult… visători, ieri şi acum aceste categorii fiind principalele.. cei visători au ochii plini de apă din râul 3, sunt puri, şi cu tente de albastru marin şi astral. Cei de ieri, au apa din râul 2 în ochi, au ochii mâloşi, maronii şi emană un miros puţin înţepător parcă de cadavru. Iar cei de acum, cu ochii plini de apă din râul 1, au în ochi valuri pe care le controlează.. le conduc prin canale acolo unde vor ei, au îmblânzit râul.
Off… râuri de n-aţi fi fost ce viaţă de lac aş fi dus.. cum m-aş fi lăsat pradă soarelui… să mă evapore… să nu mă complic. Vă mulţumesc pentru binecuvântarea de a simţi enrgia şi forţa, pentru faptul că mă puteţi doborâ când sunteţi prea învolburate, pentru faptul că uneori s-ar putea să mă usuc. Va mulţumesc pentru pietrişurile pe care mi le aduceţi în viată şi pentru sticluţele cu mesaje. Pentru nenorociri şi euforie, pentru stelele pe care le protejaţi pentru mine şi pentru faptul că spălaţi relele. Dacă aş fi fost lac, aş fi fost plin cu negativ, prea plin cu negativ.. cine m-ar fi curăţat? Vântul ce amestecă şi mai tare otrava? Tu, care eşti prea slab şi prea mic pentru a curăţa atât de multe… nu, nu puteai aşa că mulţumesc râurilor