Regele castelului

Subiectul “constructii case” a inceput sa ma intereseze inca de cand parintii mei au decis sa construiasca o casa la periferia orasului. Am trecut prin toate fazele ridicarii unei case si mi-a facut placere sa asist, pentru ca am putut observa fiecare etapa in parte. De la turnarea funatiei, ridicarea peretilor din BCA,pana la turnarea placii si mai apoi ridicarea acoperisului. Am fost prezenta si implicata in acest proces, am aflat cat este de importanta baza casei, fundatia, ca totul necesita o munca asidua si continua. Ca atunci cand pornesti la drum si iei decizia de a-ti construi o casa, nu stii ca te vei lovi pe drum de foarte multe obstacole pe care nu le poti depasi fara ajutorul unor specialisti, fara a te consulta cu persoane ce lucreaza in domeniu.

Specialistii au rolul lor, acela de a va sfatui cu privire la alegerile pe care doriti sa le luati si de a va scuti de eventuale greseli. De asemenea, va pot explica ce materiale de construcii sunt potrivite, care sunt avantajele si dezavantajele fiecarui tip de material in parte. Daca doresti sa iti ridici o casa, trebuie sa stii la ce te inhami, ce te asteapta si daca poti reusi sa duci totul la bun sfarsit. La inceput totul pare imposibil si exista momente in care ajungi sa te indoiesti ca vei reusi sa termini lucrarea. Parintii mei au reusit si sunt foarte mandrii de asta.

Recunosc ca, acum, avand si o oarecare experienta si cunoscand cu ce se mananca prefer sa imi achizitionez o casa si nu un apartament. Cu atat mai mult cu cat stiu ca, locuind la bloc ai niste pereti comuni cu vecinul, care uneori se poate dovedi a fi un om cu care nu poti comunica sau care este prea atasat de bormasina. Locuind la casa beneficiezi de un spatiu verde de care te poti bucura, esti scutit de toate zgomotele facute de vecinii mai galagiosi, esti regele castelului tau si nimeni nu te poate deranja. Plus ca, este mult mai convenabil sa investesti intr-o casa decat intr-un apartament.

Influente tehnologice

Desi singuratatea, alienarea si alte tipuri de anxietate care cauzeaza anumite iluzii, dezamagiri nu sunt noi, modul in care se exprima variaza in functie de culturile in care apar, pentru a mima schimbarile culturale, inclusiv tehnologia. Inainte de sfarsitul secolului XIX, iluziile sau dezamagirile erau controlate sau puse in carca vrajitoriei si supranaturalului. Asta s-a schimbat cand noile tehnologii precum telegraful, telefonul, radioul, televizorul, electricitatea sau razele X, laserul si Internetul au devenit foarte populare.

Oamenii nu prea se duc inapoi in timp cu iluziile lor doar daca o anumita epoca este fixata in mintea lor dintr-un anumit motiv. Iluziile de astazi si temerile sunt centrate pe frica de a fi controlat si persecutat prin computere si prin internet, nu prin unde radio, asa cum se intampla in anii 1940. Utilizarea prelungita a internetului poate genera episoade psihotice grave, a aratat un studiu din 2010. In trei cazuri separate, femei cu varsta intre 30 si 50 de ani, fara probleme psihice serioase, au dezvoltat iluzii, dezamagiri si halucinatii de la folositul internetului prea multe ore pe zi. Fiecare femeie era nefericita din pricina unei relatii din trecut care nu mersese bine, insa se afla in relatie foarte buna cu un barbat, insa online. In timp, femeile au pierdut contactul cu realitatea. Una dintre ele chiar credea ca isi poate simti partenerul doar prin atingere virtuala, ceea ce nu era posibil. Toate femeile au luat pana la urma medicamente antipsihotice pentru a nu mai delira si au revenit la un comportament normal. Alt barbat credea ca PC-ul sau era folosit ca sa ii fie implantate ganduri in cap si sa fie otravit prin tastatura.

Cu mult timp in urma, noile materiale erau tehnologiile timpurilor lor. De exemplu, iluzia sticlei a castigat teren in Europa, fiind foarte populara prin anii 1600. Se pare ca totul pornise de la regele francez Charles VI, care era paranoid in privinta tradarii si asasinatului. Pe atunci, el credea ca avea asupra lui un blestem care nu ii permitea sa se miste. Credea ca era facut din sticla si ii era teama ca se va sparge. Isi invelea si corpul in paturi pentru a nu incepe sa tremure si sa se „fisureze”. Asta e pana la urma o teama de fragilitate si umilire sociala. Intr-un caz unic si ciudat din anii 1960, un tanar olandez a povestit pentru BBC ca oamenii priveau prin el ca printr-o sticla dintr-o fereastra. El se identifica cu sticla si continua sa sustina ca face parte din fereastra respectiva.