Pana la urma "Restul e tacere" o sa sune in boxele de acasa nu in cele de la cinema. Of, banii astia iti mananca viata uneori. In toate partile ai nevoie de ei. M-am si saturat. In stanga bani, in dreapta bani... mai am putin si ii dau si lui Dumnezeu bani sa imi asculte rugaciunile. Cacat...
Am citit mai demult niste fragmente din "Jurnalul lui Adam si al Evei" de Mark Twain si vi-l recomand cu drag. E chiar misto, uite cand o sa termin cu toate examenele o sa caut cartea.
Am vrut pe 2 octombrie sa ma duc la schimb de carti da' m-am luat cu altele si n-am mai ajuns. Pacat, chiar vreau macar o data sa vad si eu cum e atmosfera pe acolo.
In schimb Marti am fost la un cenaclu. Au participat colegi din alte licee. Fiecare a citit ce a adus. Unii au fost foarte buni. Mi-a facut o deosebita placere sa ascult textele lor. Insa, cum era si normal, au fost si incepatori. Am comentat la ei si mi-am spus parerea. Le-am sugerat sa mai citeasca. Sa mai lucreze textul. Si pentru asta normal ca mi s-a sarit in cap formandu-se un mic conflict. Acum, cel mai mult m-a enervat:
1. faptul ca atunci cand lor nu le-a convenit ce am spus eu, au inceput sa compare textul ei cu al meu. Si nu mi se pare normal. Pentru ca avusesera ocazia sa spuna ce nu le-a placut si nu au facut-o. Asa ca din moment ce vorbeam despre un text, nu prea poti sa intorci discutia la altul. In orice caz, mi-am adus cu mult aminte de mine cand eram mai tanara si mi-am dat seama ca acum n-ar mai fi acelasi lucru. Uite, ca in timp, inveti sa accepti si parerile celorlalti. Probabil ca atunci si eu as fi facut acelasi lucru. M-as fi infuriat, as fi dat cu jucariile de pamant... Dar acum as asculta si as baga de seama. Pentru ca ala care se gaseste sa vorbeasca poate stie mai multe decat mine si poate parerea lui o sa ma ajute.
2. cel care era invitatul serii era cam.... optimist. In sensul ca nu puncta decat lucrurile bune ale textelor. Dar daca facem asa, ce se mai alege de noi? Ca oricum, suntem amatori si mai e mult de mers pana ajungem sa publicam un volum sau sa fim recunoscuti... Sa fim scriitori. As indrazni sa spun ca acele critici nu erau deloc constructive. In orice caz, sunt foarte curioasa in ceea ce-l priveste pe urmatorul invitat. Cred ca o sa fie foarte interesant.
Pacat ca cenaclul asta se tine seara. Si eu oricum nu am cu cine ajunge acasa... Doamne, si centru' asta e imbibat cu drogati si tot felul de tipi dubiosi (seara). Pe bune, cand am ajuns pe Pantelimon era pustiu incat puteai dansa pe sosea.... Si in masina lumea dormea, toti obositi de la serviciu. Nu se lua nimeni de tine, fiecare isi vedea de treaba lui. Eh, si acuma... sa vedem pe cine corup sa vina cu mine. Singura nu ma mai duc. Si daca nu gasesc pe nimeni.... vad eu.
Am citit mai demult niste fragmente din "Jurnalul lui Adam si al Evei" de Mark Twain si vi-l recomand cu drag. E chiar misto, uite cand o sa termin cu toate examenele o sa caut cartea.
Am vrut pe 2 octombrie sa ma duc la schimb de carti da' m-am luat cu altele si n-am mai ajuns. Pacat, chiar vreau macar o data sa vad si eu cum e atmosfera pe acolo.
In schimb Marti am fost la un cenaclu. Au participat colegi din alte licee. Fiecare a citit ce a adus. Unii au fost foarte buni. Mi-a facut o deosebita placere sa ascult textele lor. Insa, cum era si normal, au fost si incepatori. Am comentat la ei si mi-am spus parerea. Le-am sugerat sa mai citeasca. Sa mai lucreze textul. Si pentru asta normal ca mi s-a sarit in cap formandu-se un mic conflict. Acum, cel mai mult m-a enervat:
1. faptul ca atunci cand lor nu le-a convenit ce am spus eu, au inceput sa compare textul ei cu al meu. Si nu mi se pare normal. Pentru ca avusesera ocazia sa spuna ce nu le-a placut si nu au facut-o. Asa ca din moment ce vorbeam despre un text, nu prea poti sa intorci discutia la altul. In orice caz, mi-am adus cu mult aminte de mine cand eram mai tanara si mi-am dat seama ca acum n-ar mai fi acelasi lucru. Uite, ca in timp, inveti sa accepti si parerile celorlalti. Probabil ca atunci si eu as fi facut acelasi lucru. M-as fi infuriat, as fi dat cu jucariile de pamant... Dar acum as asculta si as baga de seama. Pentru ca ala care se gaseste sa vorbeasca poate stie mai multe decat mine si poate parerea lui o sa ma ajute.
2. cel care era invitatul serii era cam.... optimist. In sensul ca nu puncta decat lucrurile bune ale textelor. Dar daca facem asa, ce se mai alege de noi? Ca oricum, suntem amatori si mai e mult de mers pana ajungem sa publicam un volum sau sa fim recunoscuti... Sa fim scriitori. As indrazni sa spun ca acele critici nu erau deloc constructive. In orice caz, sunt foarte curioasa in ceea ce-l priveste pe urmatorul invitat. Cred ca o sa fie foarte interesant.
Pacat ca cenaclul asta se tine seara. Si eu oricum nu am cu cine ajunge acasa... Doamne, si centru' asta e imbibat cu drogati si tot felul de tipi dubiosi (seara). Pe bune, cand am ajuns pe Pantelimon era pustiu incat puteai dansa pe sosea.... Si in masina lumea dormea, toti obositi de la serviciu. Nu se lua nimeni de tine, fiecare isi vedea de treaba lui. Eh, si acuma... sa vedem pe cine corup sa vina cu mine. Singura nu ma mai duc. Si daca nu gasesc pe nimeni.... vad eu.