Poţi să fii complet în lipsa celui drag?
Erau doi la început ,Domnişoara şi El …Erau dieriţi , erau
îndrăgostiţi. Aveau ca templu o grădină , o gradină de roze . Răsuflări
, suspine , sărutări şi atingeri ..toate se simţeau în acea grădină .Nu
exista timp , erau atingeri , nu existau alţii , erau doar ei .Probabil
ca o răzbunare a destinului, el fu răpit de soartă şi dus în locuri
străine….desi venise lângă ea .. era atât de departe…Aşa începea
sfârşitul?
Domnişoara îl aştepta totuşi zilnic în grădina de roze. Dar cu timpul
grădina începu să se usuce , devenea tristă şi parcă sărată . Păsările
care-i ţineau de urât Domnişoarei până la venirea lui, au plecat ….a
rămas singură într-o umbră de culoare . Ar fi vrut să fie o un strop de
ploaie , sa cadă pe sol şi să fie absorbită de roze , să se usuce o dată
cu grădina …Dar nu se putea ….
Seca de lacrimi, el o vedea şi nu avea ce-i face ….îi simţea durerea
şi suferinţa…ar fi vrut să îi fie gând să-i spună să-l uite , ar fi vrut
să fie furtună să distrugă grădina…dar nu putea …
Se puseră în genunchi amândoi şi începură să plângă ..şi printr-o
enigmă, lacrimile li se împleticeau,stropii de ploaie şi lacrimile,
deveneau pârâuri ce izvorau din suflet …unele învolburate ce izvorau din
sufletul fetei , altele liniştite şi calme ce izvorau din sufletul
băiatului….Pentru o clipă s-au simţit din nou , a fost o secundă , sau
mai puţin, dar fata înţelesese parcă mai mult decât misterele
universului, Înţelesese …
Se ridică şi plecă din gradină …plecă din acele locuri pentru un an .
Când se întoarse găsi grădina uscată dar parcă mai frumoasă . O mai
hărţuiau unele amintiri ..dar trecu peste …clădi un palat în acel loc ,
cu o grădină interioară , grădina uscată … În afara palatului făcuse o
gradină de vis , cu flori din mii de soiuri ,cu arbori şi fântâni…
Deveni Domnă …..şi se mută de la palat ..lăsându-l în grija slujnicelor
….Dar în fiecare săptămână venea la palat şi luă câte o petală de roză ,
pe care şi-o punea în medalion …vroia să îi încălzească cineva inima
…..Trecură anii făr’ de ştire ..grădina se împuţina în flori …..Şi se
ajunse la ultima petală …Doamna o lua şi la sfârşitul săptămâii, după
terminarea ritualui, se stinse dar se stinse cu un zâmbet pe faţă cei
trăda viaţa sufletului , se stinse cu petala în mână….
Trebuia să trăiască o viaţă fără sufletul ei pereche …..a ales o
viaţă alături de un fără suflet , a ales viaţa care îi arăta cât de mult
îi lipseşte ce-a pierdut , dar asteptarea s-a sfârşit şi cei doi au
acum altă grădină , altă grădină de roze ….