In mod normal, m-as fi declarat eu insumi invins…… Dar nu azi si
nici de-a pururea…. nu stiu de ce.. dar simnt ca mastile pe care obligat
fiind, o sa le port… nu-mi vor distruge idealul.. Traind in ceea ce
nu-mi doresc, o sa ma indragostesc de ceea ce cred si sper….
Efermeritatea ce ma caracterizeaza acum… nu-mi da motive de a renunta la
ceea ce pretuiesc cel mai mult…. Probabil va fi oribil, ma voi
murdari…. ma voi schimba radical….. Dar am incredere…..in mine, in
valorile pe care si altii le cultiva, in alti oameni…. in cei pe care ii
admir si care, sper eu, nu ma vor lasa sa ma pierd de mine… Trebuie sa
sper si sa lupt pentru ceea ce cred!
Mereu am spus ca dorinta de cunoastere il face pe om sa ii fie
rusine…. pentru ca….. esenta e adanc ingropata in medicoru, in
nonvaloare… si trebuie sa sapi…
Da.. trebuie sa rezist.. nu pentru mine.. ci pentru ideal…. traiesc
pentru ideal, trebuie sa ajung cat mai aproape de el, indiferent de cate
greutati, povari, obstacole.. pentru ca, altfel, zambetul meu nu va
niciodata complet.. daca voi sti ca nu am facut tot ce mi-a stat in
putina pentru a aduce si altora zambete….. pentru ca eu nu pot trai
decat vazand fericirea pe chipuri… as da mereu oricat pentru rasul
adevarat….. Fie ca timpul vietii mele sa fie dedicat aducerii timpului
vietii altora!
O sa-mi fie greu sa-mi maschez principiile… dar alta cale nu este…
mersul direct e singura solutie…. si pe masura ce greul ma impovareaza
pe atat de tare imi creste dorinta, poate speranta si chiar daruirea….
Daca prin existenta mea un om nu va putea respira mai usor… atunci,
ce rost are sa traiesc? La cucerit de imspoibil, fara nimic si totusi
cu atat de multe….