Va veni o zi cand va fi nevoie sa lasi mastile sa se zdrobeasca de
pamant… o zi cand tu insuti iti vei da tunica jos.. si iti vei lasa
slabiciunile in vazul tuturor.. te vei mandri cu ele.. caci nu sunt cele
pe care le vrei schimbate… ci cele care te fac unic….. Vine o zi in
care vorbele iti vor fi de prisos.. pentru ca nu vor putea duce si…cu
atat mai putin, aduce…….. vine o zi in care vei rade….nestiind de ce… ci
doar pentru ca asa iti vine….. ziua in care vei privi spre cer….
inghitind lacrimi…devenind mai puternic… mai tanar, mai frumos………. ce
rost au toate daca nu le poti da drumul? Arata ca poti face, fi, gandi
orice.. prin neamintirea amintirii…. Stai drept, priveste inainte….
Mi-au spus ca e imposibil… ori fantezist…. ce stiu ei? de unde stiu ei?
Apa poate sa zobare, sa cada, sa distruga, sa creasca, sa ingrijeasca,
sa stinga, sa rupa, sa cante, sa urle, sa danseze, sa transpire, sa
devina imvizibila, sa fie alba, rosie, neagra, murdara ori limpede, rece
ori calda…… si nimeni nu-i spune ca nu poate….. asa sunt si eu… doar
apa….+ univers…. Eu sunt univers si universul e in mine…… suntem de o
aceeasi fiinta…… sunt in lume si lumea e in mine………… Nimic nu e
imposibil, poate doar, posibilitatea posibilului!