Ploaia a devenit lait-motivul primaverii. Nu mai scapam de ea cum nici pamantul nu mai scapa de noi… Acum cateva zile am fost la o inmormantare, iar atmosfera a fost cu atat mai trista cu cat vremea a spus si ea un cuvant.
Rasuflare… suntem niste viermi parfumati de ploaie!
suntem niste fosti feiciti ale unei sorti nelispite de pacate…
se spune ca ploaia inseamna bogatie insa pe o vreme atat de trista in cnii un caz nu va insemna bogatie sufleteasca. Imi amintesc parca de filmul Piratii din Caraibe, al doua parte, cand chiar de la inceput, in loc de nunta, este o ploaie imensa, care umple farfuriile din care nu mai mananca nimeni. Era tragic. Asa parca la pomana aceasta, umplea ploaia farfuriile din care toti au mancat lacom.
M-am gandit tot timpul de ce oare se fac pomeni mortilor? De ce oare trebuie sa “sarbatorim” in acest fel pierderea unei persoane dragi? si mai mult de ce atatea obiceiuri care oricum nu-i mai sunt de folos mortului? In unele zone dn Moldova exista obiceiul bocitului.
Adica se angajeaza doua trei babe care bocesc mortul. si rula atat de tare de ti se rupe sufletul. Nu stiu zau, oamenii astia au atat de multe probleme si le mai accentueaza. In loc cu atatea necazuri lumesti sa le dam la o parte sau pur si simplu sa nu mai dramatizam, noi nu facem decat sa ne plangemd e mila….