Acum pe piata gasim tot felul de electronice si Smart Tv-uri, televizoare cu LED, LCD, cu diagonale foarte mari, cu rezolutii uimitoare, insa inainte de aparitia noilor tehnologii batranul CRT (Cathode Ray Tube) isi facea treaba foarte bine. Tehnologia CRT se intalneste in general la monitoarele din primele generatii, cele de tip televizor cu tub, fiind depasita in zilele noastre de cea din televizoare led ieftine, o alternativa mai buna, mai flexibila si mai usoara la capitolul greutate.
Proiectarea imaginilor pe monitor in cazul CRT se facea la rezolutii modeste, nu se punea problema de HD, insa cand era vorba de imagini, monitoarele de acest tip puteau da clasa oricaror led-uri din cauza pixelilor mai multi asezati intr-o anumita zona, dar si gratie contrastului mult mai mare.
In comparatie cu un CRT, un LED sau LCD are o lumina mai buna, contrastul se apropie deja de cel al vechilor monitoare, iar rezistenta in timp creste pe masura ce apar alte modele noi. Fidelitatea culorilor afisate si unghiurile din care pot fi privite situeaza CRT-urile in top si sunt folosite in continuare de cei care lucreaza cu diverse aplicatii pentru prelucrarea pozelor sau imaginilor in miscare.
LCD-urile si LED-urile consuma insa mai putin decat un televizor cu tehnologia CRT, nu se supraincalzesc, nu au rata de refresh prea mare si nu palpaie, au culori mai multe, negrul nu e asa de intens, au rezolutii mai mari si rate de refresh mai bune, raspunsul la input se calculeaza deja in milisecunde. Saturatia culorilor e aproape zero la LED sau LCD, iar problemele de luminozitate si contrast lipsesc. LCD-urile si LED-urile nu emit radiatii foarte multe, au automatic resize mult mai bun ca la CRT-uri, au rezolutii native si culori de maxim 8 biti.