Micutul Hans. Freud a lucrat si cu un baietel de cinci ani pe care l-a numit micul Hans, adus la consultatii de catre tatal sau. Baiatul se temea de cai si de aceea parintii sai au hotarat sa-l dea pe mana celebrului Sigmund Freud. Dat fiind faptul ca avea doar cinci ani si nu prea vazuse cai atat de aproape de el sa se sperie, era un pic ciudata aceasta teama. Caii sunt infricosatori si mari, iar micutul se temea mai ales de cei de curse dupa ce vazuse unul murind in fata ochilor lui, in timpul unui accident nefericit.
Pentru ca vorbim de Freud, explicatia sa nu s-a redus doar la a pune totul pe seama calului mort in fata lui. Dupa Freud, copilul era speriat de moarte de cai, dar nu de toti, doar de cei cu boturile negre, de unde si asocierea imediata cu mustata tatalui. Nici cabalinele care purtau ochelari de cal nu erau pe placul lui, de unde si trimiterea directa la ochelarii tatalui sau. Pana la urma, Freud l-a diagnosticat pe micut cu o extensie a complexului Oedip. Calul era de fapt o reprezentare a tatalui sau, cu trimitere la mustata si ochelari, dar si la calitatile masculine puternice ale caiilor. Micutul se afla intr-un proces intens de dezvoltare a unui sentiment de dragoste cu accente sexuale pentru mama sa si l-a vazut pe tatal sau ca un rival in calea fericirii sale, nemaiputand sa-i atraga atentia si sa o iubeasca. Tatal sau era mai mare si mai puternic decat el, de unde si frica de tatal sau, dar si de cai.
Terapia aplicata era dependenta de persoana de care ii era frica micutului, iar sedintele inca se mai desfasurau cu tatal sau in preajma. Intr-un final, dupa mai multe sedinte, Freud a constatat ca a avut dreptate si ca e vorba de complexului Oedip. La 19 ani, micutul a fost vizitat de Freud, care a constatat ca el scapase de toate temerile din copilarie si nu mai isi amintea nimic de problemele sale.