Marea intalnire


In urma cu aproximativ trei ani, a avut loc marea intalnire dintre mine si fiica mea. A fost un sentiment, pe care oricat de mult as incerca sa-l reproduc in cuvinte nu pot. Pe toata perioada sarcinii, m-am tot gandit cum va arata, cu cine va semana, daca o voi iubi suficient, daca voi avea curajul sa o tin in brate. Toate aceste ganduri ma acaparau tot mai mult in ultima luna de sarcina. Mai ales ca bebita mea a fost linistita si la mine in burtica.
 
Asa ca ajungem si in ziua cea mare. Cezariana. Slava domnului! Intr-un fel ma bucur fiindca altfel nu stiu daca reuseam sa suport durerile nasterii. In timp ce ma indreptam in sala de nasteri auzeam copiii din saloane, plangand si imi spuneam ca peste putin timp, imi voi aude si eu bebelina tipand :). Doar ca eu, panicoasa fiind din fire, desi trebuia sa fiu treaza in timpul operatiei, am lesinat de frica. Halal mama :))). Insa au auzit-o sotul si parintii mei. Imi amintesc foarte vag, ca mi-au aratat-o in timp ce ma duceau in salon, ina eram prea obosita dupa operatie sa realizez ceva.
A doua zi am vazut-o pentru prima oara. Adorabila! Era atat de micuta si de firava! Si atat de perfecta! Era mai mult decat mi-am imaginat. Nu credeam ca pot exista copii perfecti. M-am inselat amaranic. Ea si acuma la 3 ani e perfecta.Va ganditi, in mod cert ca toate mamele zic la fel despre puii lor, eu stiu insa cu certitudine ca fiica mea, fiica noastra va schimba vieti. Va face ceva important pentru tara noastra, va fi cineva.
 
Si iata ca in curand urmeaza o noua intalnire! Tot cu o fetita. Astept sa vad cat de iubitoare va fi picea si cat de mult o va iubi. Desi sunt sigura ca se vor intelege perfect. Iar noi le vom iubi la fel de mult in continuare.