Uneori ma intreb cum poate un copil sa aduca atata bucurie in sufletele parintilor. Raspunsul vine din inima acelui copil, care atunci cand se uita in ochii tai, iti spune din priviri ca te-a ales pe tine sa-i fi mama si pe el, sa-i fie tata. Un copil, care prin candoarea lui, poate schimba o viata de om. O mogaldeata de copil, ce te surprinde zi de zi, prin dragostea suprema care ti-o poate da, fara sa iti ceara nimic in schimb. Iar cand te strange in brate, simti ca inima ta bate cu putere, iar ochii ti se umezesc de atata bucurie.
Ea, D., m-a invatat prima oara cum e sa fi mama. Acum ma invata cum sa ma bucur de ea si mai mult. Un copil care creste vazand cu ochii si care inca o data mi-a demonstrat cat de mult poate iubi. O iubire mare intr-un corp mic. Acele doua cuvinte acum, nu se mai indreapta catre mami si tati, ci catre surioara ei : L. te iubesc! Iar eu ma uit la ea, si simt cum imi bate inima cu atata putere ca parca imi sare din piept.
L. acea bucrie deplina, care a venit ca o incununare a iubirii dintre noi 3. Ca o completare in viata noastra. Cea mica, ne arata in fiecare zi, ce frumos e sa iubesti pur si simplu. Acele manute micute, care se intind spre tine, acei ochi cuprinzatori, care iti ating sufletul. Ea cu totul e speciala. E mezina noastra, care a schimbat totul in viata mea. Niciodata nu am crezut ca a fi mama, e un dar, un sentiment si o bucurie. A fi mama e un lucru pe care nu l-as schimba pentru nimic in lume.
Daca as avea tot aurul din lume si nu le-as avea pe ele, nu as fi nimic. Copilele astea doua, imi dau o putere inexplicabila, de a zambi chiar si in cele mai grele momente ale vietii. Atata iubire au adus in sufletul meu, incat de fiecare data cand le privesc, lacrimile imi strabat obrazul. Atunci stiu ca ele imi vor fi cea mai mare alinare la batranete, ca vor fi acolo mereu.