Nu-mi vine sa cred ca au trecut 10 ani, de fapt chiar 11, de cand am terminat liceul. Asteptam cu nerbadare sa imi revad colgii intr-un cadru organizat, deja ma vedeam imbracata, coafata, aranjata si chefuind de zor cu colegii. Doar ca realitatea a fost alta. Trebuie mentionat ca noi, nici in liceu nu am prea fost o clasa organizata. Doar nu era sa se schimbe totul acum, dupa atatia ani! Ar fi fost prea frumos.
O colega a facut un grup, pe o retea de socializare si ne-am reunit virtual cu totii. Am inceput sa discutam cum ar fi mai bine sa ne intalnim. Am supus chiar si la vot. Bineinteles ca ne-am gandit si razgandit de vrei 15 milioane de ori, fiindca fiecare a avut ceva de comentat. Doar ca, foarte greu am ajuns la un numitor comun. In cele din urma s-a stabilit data si localul. Am asteptat mult ziua asta, si nu aveam de gand sa lipsesc tocmai eu.
In ziua cu pricina i-am dat indicatii clare sotului, ce are de facut cu fetele, si am plecat la distractie. Eram curioasa sa vad cum s-au schimbat colegii dupa atata timp, sa vad daca au ramas la fel, daca au ajuns sa-si indeplineasca visele. E! ce ganduri frumoase. Am ajuns ca de obicei prima. Ma rog, nu chiar, au ajuns inaintea mea doua colege. Evident ca am inceput sa palavragim ca niste gaitele. Rand pe rand au sosit si ceilalti. Cati au reusit sa vina, fiindca vreo 10 sunt, sau cel putin erau la vremea aia, plecati din tara. Si am mancat, am baut, am depanat amintiri, si nu in ultimul rand am ras. Ne-am indreptat spre un local unde se putea si dansa, tocmai pentru ca tacamul sa fie complet.
Am ajuns acasa, la ora 4 dimineata :)). Un record fantastic pentru mine. Nu prea imi place sa ies in oras fara perechea mea, dar asta a fost o exceptie. Si m-am distrat, m-am simtit bine, si mi-ar fi placut sa ne mai putem revedea cat mai curand.