Pentru cei care nu stiu, prietenia este un sentiment egal cu cel al iubirii. Prietenul adevarat, sta langa tine si in cele mai frumoase momente ale vietii, dar si in cele mai grele. E acolo sa te ridice, atunci cand cazi, sa rada cu tine in momentele tale de fericire. E greu sa ai un prieten adevarat si mult mai greu e sa intretii acea prietenie .Prietenul adevarat iti accepta ideile, chiar daca nu sunt la fel cu ale lui. Te critica, te scutura, iar tu accepti toate astea pentru ca il iubesti, si il respecti. Prietenia nu lasa loc de interpretari, ea ofera tot. Un prieten adevarat, va fi langa tine, si in cele mai bune momente ale tale, si in cele mai rele. Eu am avut putini oameni din astia langa mine. Mai exact unul singur. Pe sotul meu. El imi este si prieten si iubit. Si e mai bine asa. Mult mai bine. Prietenul adevarat, la nevoie se cunoaste, spune o vorba din popor. Insa mie niciodata nu mi s-a potrivit. Eu am fost mereu prietena cea buna. Eu, insa nu am avut o prietena de acest gen. Si nu mai vreau sa risc. Daca am sa ma ard si cu sotul, asta e. Atunci, chiar nu voi mai lasa pe nimeni in sufletul si viata mea. Prietenia e o comoara. Se construieste in timp, si se mentine tot in timp. E cam greu sa iti faci prieteni la o varsta mai inaintata. Daca aveti un prieten adevarat, va rog sa il iubiti, si sa il respectati. Sa ii spuneti mereu, cat de mult inseamna pentru voi .Sa stie si el, asta, sa nu afle cand e mult prea tarziu.