Dragostea e cel mai de preţ sentiment, cel mai greu de definit cuvânt, dragostea vine când nu te aştepţi şi te mâgâie ca o pală de vânt, e ceea ce găseşti privind în ochii ei, pacea pe care cel mai mult o cauţi, tot ceea ce vrei. Dragostea nu are superlativ, ea este superlativul.
Dragostea e zeul dintâi, câteodată dragostea este ultimul lucru cu care rămâi, atunci când le-ai pierdut pe toate celelalte, poţi să ii spui iluminare că de fapt e o lumanare, ultima care arde la căpătâiul umanităţii. Dragostea nu are legi, ea este legea, dragostea nu are urechi, ochi, gura dar e auzită, văzută, gustată, simţită.Dragostea e noroc la momentul potrivit, la locul potrivit, deşi ea nu trăieşte în timp şi spaţiu pentru că are puterea de a te duce oriunde, oricând atunci când o simţi. Dragostea ne face puternici dar oamenii cred în contrariul acestei afirmaţii pentru că facem lucruri iraţionale atunci când îşi exercită puterea. Ei bine nu, din dragoste facem lucruri frumoase. Dragostea te face sa fii de două ori mai sensibil la sunete, culori, lumini.Când iubeşti, totul e într-o aromie perfectă pentru că îţi găseşti echilibrul, liniştea şi pacea, în cel de lângă tine. Nu mai există teamă, neputinţă, gânduri apăsătoare.Dragostea este un lucru personal.Dragostea te face un om mai frumos, mai sigur pe tine, mai intelept, mai pur, mai pregătit pentru viaţă, pentru o viaţă in doi, pentru că o familie începe întotdeauna cu doi. Dragostea nu poate fi incadrata intr-un tipar anume, pentru ca ea sparge toate tiparele. Desi o astepti toata viata, merită toată aşteptarea pentru că doar ea îţi dă un sens.
Eu rămîn veşnic îndrăgostită pentru că vreau, pentru că pot, pentru că nu m-ascund, pentru că eu cred că e mai mult decât un alt cuvânt.