Ca să fii om-suflet se spune că trebuie să bei şi să foloseşti apă
din trei râuri… dar ce cele mai multe ori oamenii nu beau de niciunde,
lasă să li se usuce floarea sufletului.. mare păcat, mare…
..nu e uşor să găseşti cele 3 râuri.
Primul e mereu în faţa ta, când ţii ochii deschişi, dar nu-l poţi
simţi, nu-l poţi bea fiind prea ocupat să-l prinzi… el fuge, se
ascunde.
Al doilea e ascuns bine printre pietre şi nisip. Uneori e amar,
alteori secat… depinde de emoţii… doar fericirile puternice îl fac să
izvorască din piatră seacă, tristeţile însă îl seacă sau îl amărăsc.
Al treilea râu, e printre nori, un râu pe care-l vezi închizând
ochii.. îl auzi îi auzi furia şi îi simţi caracterul imprevizibil, poate
fi lin sau învolburat. Nici pe el nu-l poţi prinde.
În mod ciudat nu toţi oamenii au nevoie de apa râurilor pentru
floarea sufletului lor, aceştia şi-au transformat floarea-sufletului
într-una deşertică.. obişnuită cu puţină apă… apă ce provine din ploile
aduse de el sau de ea când vine sau când pleacă… oamenii aceştia au
intrat în criză de apă, nu-şi pot găsi propria sursă.. se agaţă ca un
parazit de fiecare strop dat de o altă persoană sau beau din apa celul
de-al doilea râu, din parte amară a lui..
Să spunem ca am gasit râurile, am aflat cine sunt… dar cum le
folosim? Din care bem prima oara? În care ne scăldăm, în care ne
oglindim? Credeai că parte cea grea a fost să găseşti râurile? Te-ai
înşelat urmează alte întrebari, alte enigme pe care trebuie să le
dezlegi, eşti într-un cerc din care doar o singură persoană te poate
scoate… şi nu e pământeană… e riscul pe care l-ai ales pornind spre
râurile tale…
Se spune că poţi defini un om în funcţie de proporţia de apă din care bea cel mai mult… visători, ieri şi acum
aceste categorii fiind principalele.. cei visători au ochii plini de
apă din râul 3, sunt puri, şi cu tente de albastru marin şi astral. Cei
de ieri, au apa din râul 2 în ochi, au ochii mâloşi, maronii şi emană un
miros puţin înţepător parcă de cadavru. Iar cei de acum, cu ochii plini
de apă din râul 1, au în ochi valuri pe care le controlează.. le conduc
prin canale acolo unde vor ei, au îmblânzit râul.
Off… râuri de n-aţi fi fost ce viaţă de lac aş fi dus.. cum m-aş fi
lăsat pradă soarelui… să mă evapore… să nu mă complic. Vă mulţumesc
pentru binecuvântarea de a simţi enrgia şi forţa, pentru faptul că mă
puteţi doborâ când sunteţi prea învolburate, pentru faptul că uneori
s-ar putea să mă usuc. Va mulţumesc pentru pietrişurile pe care mi le
aduceţi în viată şi pentru sticluţele cu mesaje. Pentru nenorociri şi
euforie, pentru stelele pe care le protejaţi pentru mine şi pentru
faptul că spălaţi relele. Dacă aş fi fost lac, aş fi fost plin cu
negativ, prea plin cu negativ.. cine m-ar fi curăţat? Vântul ce amestecă
şi mai tare otrava? Tu, care eşti prea slab şi prea mic pentru a curăţa
atât de multe… nu, nu puteai aşa că mulţumesc râurilor