Dileme la 52 de ani

Nu am auzit niciodata despre Cornelia Catanga, insa am citit astazi o stire despre faptul ca isi amana cununia cu Aurel Padureanu. La un simplu click pe Google am aflat ca este o cantareata in varsta de 52 de ani.

M-am gandit la rostul unei astfel de casatorii. In cuprinsul articolului respectiv se spunea ca a trait cu Padureanu timp de 23 de ani. Ce sens are oare sa te casatoresti dupa ce ai locuit doua decenii cu o persoana in aceeasi casa? Dupa ce te-a vazut atata vreme cum arati cand iesi din dus…cand te-a vazut cum arati dimineata…cand iti cunoaste obiceiurile…dupa ce aveti un copil impreuna? In cazul acesta casatoria este doar o formalitate.

Cantareata afirma ca nu va purta in niciun caz rochie alba, atunci cand va avea loc evenimentul. Mi se pare o decizie corecta, pentru ca albul reprezinta puritate, gingasie, tinerete. In cadrul unei emisiuni femeia povesteste modul cum s-au cunoscut si inceputurile relatiei. Erau in Tel Aviv, el era casatorit si avea doi copii. Nu si-au dat nicio sansa, insa dragostea si dorul au fost mai puternice. Pe langa aceasta, cantareata afirma fara inhibitii ca relatia lor este plina de pasiune. Cum ar putea la varsta de 52 de ani, dupa o relatie de 23 de ani, sa se mai imbrace in rochie alba?

Desi pare demodat, eu cred in casatorie. Nu este o simpla formalitate, ci este o dovada clara a iubirii si unitatii dintre un barbat si o femeie. Casatoria afirma ca orice obstacole ar aparea, cei doi vor ramane impreuna, pentru ca au promis acest lucru. Este ceva mai presus de cateva acte semnate. Vereghieta arata faptul ca apartii cuiva…