Ca orice alta promotie de studenti, bineinteles ca la finalizarea anilor de studiu am organizat si noi un curs festiv. Pana la cursul festiv propriu zis am avut de intampinat alte mici obstacole. Sa ne punem de acord cu grafica invitatiilor, cu textul acestora, culoarea tocilor, a esarfelor, a trandafirilor, lista profesorilor si alte multe detalii.
Stabilim inainte de toate cateva intrevederi cu firme diferite de organizare evenimente. Bineinteles nu am fost toti colegii prezenti, din 60 am fost vreo 10. Am stabilit pana la urma firma am semnat contractul si gata. Un alt impediment a fost strangerea banilor. Fiind ultimul an foarte putini trec pe la cursuri, ori datorita locului de munca ori lenii si lipsei chefului. S-a strans intr-un final procent ce trebuia platit la semnarea contractului, avansul.
Colega care a dorit sa se ocupe de asta a stipulat sute de clauze in contract, care bineinteles au fost uitate pe parcursul perioadei. De exemplu grafica albumelor si continutul trebuia sa fie cu totul altfel. Nu a mai fost problema, ca oricum ne despartit cu totii si pana la urm nimanui nu i-a pasat de album.
Dupa semnarea contractului la un anumit interval de timp stabilim sedinta foto, unde sunt prezenti studentii si profesorii.
Studentii au fost prezenti, bineinteles nu toti. Fiind doar 3 baieti in promotie noastra, la sedinta foto, toate fetele au venit imbracate in rochii/fuste si tocuri, negandindu-se ca pozele sunt facute de la gat in sus, poze gen buletin, iar cele care are mai intregi erau de la bust in sus, dar nu conta datorita robei.
Au inghetat, februarie fiind, dar au fost in fusta si tocuri.
In ceea ce priveste profesorii nu am fost destul de organizati sa le spunem din timp de sedinta foto, asa ca am inceput eu alaturi de o colega sa cautam din sala in sala. Am adunat 3. Tot era ceva. Ne-am gandit sa vina si ei la sedinta foto pentru a aparea in album; nu au aparut.
La cursul festiv insa au fost alte peripetii. Ajunsi acolo inca se mai strangeau bani, era in haos total pana dne-am dezmeticit. Nimeni nu stia unde sa stea, nimeni nu-si gasea esarfele sau tocile. Haos. A inceput intr-un final cursul festiv, au fost prezenti doar patru profesori din cei invitati. Legat de invitatii acestea au fost gresite, textul mai exact avand un dezacord.
Am chemat profesorii pe scena sa rosteasca putine cuvinte, iar la final sa le inmanam cate o diploma si un buchet de flori. Dar unde sunt florile? Primul profesor a urcat de trei ori pe scena pentru diploma. Hai ca o avem, hai ca nu mai e.
Dupa discursul profesorilor, trebuia sa cantam gaudeamus. Aveam si versuri pregatite, dar in loc sa-l cantam noi, a fost cu tot cu melodie, deci am mimat, am facut playback.
Legat de fotografii, au fost facute cateva, nimic de obiectat, dar la momentul aruncarii tocilor, s-a stabilit ca facem inauntru. Cand colo haideti afara. Asa ca jumatate din parinti au ramas inauntru nefiind alaturi de noi.
Oricum multumim profesorilor ca au fost intelegatori, parintilor ca au fost prezenti si ne-au sustinut si desi am gresit foarte mult, au inteles.
Stabilim inainte de toate cateva intrevederi cu firme diferite de organizare evenimente. Bineinteles nu am fost toti colegii prezenti, din 60 am fost vreo 10. Am stabilit pana la urma firma am semnat contractul si gata. Un alt impediment a fost strangerea banilor. Fiind ultimul an foarte putini trec pe la cursuri, ori datorita locului de munca ori lenii si lipsei chefului. S-a strans intr-un final procent ce trebuia platit la semnarea contractului, avansul.
Colega care a dorit sa se ocupe de asta a stipulat sute de clauze in contract, care bineinteles au fost uitate pe parcursul perioadei. De exemplu grafica albumelor si continutul trebuia sa fie cu totul altfel. Nu a mai fost problema, ca oricum ne despartit cu totii si pana la urm nimanui nu i-a pasat de album.
Dupa semnarea contractului la un anumit interval de timp stabilim sedinta foto, unde sunt prezenti studentii si profesorii.
Studentii au fost prezenti, bineinteles nu toti. Fiind doar 3 baieti in promotie noastra, la sedinta foto, toate fetele au venit imbracate in rochii/fuste si tocuri, negandindu-se ca pozele sunt facute de la gat in sus, poze gen buletin, iar cele care are mai intregi erau de la bust in sus, dar nu conta datorita robei.
Au inghetat, februarie fiind, dar au fost in fusta si tocuri.
In ceea ce priveste profesorii nu am fost destul de organizati sa le spunem din timp de sedinta foto, asa ca am inceput eu alaturi de o colega sa cautam din sala in sala. Am adunat 3. Tot era ceva. Ne-am gandit sa vina si ei la sedinta foto pentru a aparea in album; nu au aparut.
La cursul festiv insa au fost alte peripetii. Ajunsi acolo inca se mai strangeau bani, era in haos total pana dne-am dezmeticit. Nimeni nu stia unde sa stea, nimeni nu-si gasea esarfele sau tocile. Haos. A inceput intr-un final cursul festiv, au fost prezenti doar patru profesori din cei invitati. Legat de invitatii acestea au fost gresite, textul mai exact avand un dezacord.
Am chemat profesorii pe scena sa rosteasca putine cuvinte, iar la final sa le inmanam cate o diploma si un buchet de flori. Dar unde sunt florile? Primul profesor a urcat de trei ori pe scena pentru diploma. Hai ca o avem, hai ca nu mai e.
Dupa discursul profesorilor, trebuia sa cantam gaudeamus. Aveam si versuri pregatite, dar in loc sa-l cantam noi, a fost cu tot cu melodie, deci am mimat, am facut playback.
Legat de fotografii, au fost facute cateva, nimic de obiectat, dar la momentul aruncarii tocilor, s-a stabilit ca facem inauntru. Cand colo haideti afara. Asa ca jumatate din parinti au ramas inauntru nefiind alaturi de noi.
Oricum multumim profesorilor ca au fost intelegatori, parintilor ca au fost prezenti si ne-au sustinut si desi am gresit foarte mult, au inteles.